Poveste de iarnă

Poveste de iarnă

E noapte, o noapte de decembre Zăpada cade-ncet pe respirația rece. Orașul luminat, de-acum a adormit Iar geru-și face loc prin bradu-mpodobit Străzile sunt pustii, băncile se albesc Copii merg spre casă în pas milităresc Leaganu’ scârțâie încet în parcul pustiit Strigând din răsputeri: Vreau să fiu folosit Dar ei n-aud nimic, sunt prea preocupați