Un vis devenit realitate!!

Cu mulți ani în urmă, un vis a început să prindă rădăcini în mintea mea: parcurgerea Meridionalilor.

Am început să citesc bloguri, să mă documentez. Devoram orice informație de la cei care au făcut nebunia asta. Îmi imaginam că într-o echipă de 3-4 prieteni ar fi perfect. Ideal ar fi doar eu și o fată. Visul a prins rădăcini și o dată cu ele am parcurs mai multe bucăți din frumoasa creastă a Muntilor Meridionali, dar încă nu mă simțeam pregătit pentru marea provocare.

Tu cu ea și 20 de zile de frumusețe pură 🙂

Spuneam că în doi ar fi ideal: tu cu ea, două rucsacuri și 18-20 de zile de frumusețe pură. Știți genul ăla de fată care nu are nevoie de prea multe pentru a fi fericită? Care se pierde sub povara rucsacului dar totuși are puterea de a te năuci cu zâmbetul ei. Acea zeiță a muntelui care își procură frumusețea din razele apusului, gingășia din floarea de colț și duritatea din stâncă. Am onoarea și privilegiul de a cunoaște astfel de zeițe și sunt din ce în ce mai rare.

Anul acesta am zis să încerc nebunia, dar planetele nu s-au aliniat, însă visul (eu + fata+ Meridionali) a rămas în picioare. Dar am zis să încerc și cealaltă variantă și să merg singur, așa că m-am apucat să fac planul pe zile, ce iau de mâncare etc.

La două zile după 2×2, plecăm

Cornel voia și el să facă asta, dar în altă perioadă. A zis totuși că mă anunță în caz că se răzgândește, iar cu o săptămână înainte de 2×2 îmi spune că ar vrea să vină cu mine. M-am bucurat să aud asta și îi spun că la două zile după 2×2 plecăm.

Dupa ce am făcut echipă la Marathon 7500, mi-am dat seama că ne înțelegem și știm când să forțăm și când nu, știm să împarțim sarcinile și șă avem grijă unul de celălal, iar în traversarea Meridionalilor aceste lucruri fac diferența. Cum ne rămaneau 9 zile până la Propark Adventure, am zis să facem cât putem în 7 zile și două să fie de pauză. Nu puteam merge obosiți la un asemenea concurs!

Soarele deasupra și mare de nori sub noi

Noaptea de marți, 23-08-2016, ne prinde în trenul spre Băile Herculane, urmând ca miercuri la prima oră să începem urcarea în creasta Munților Cernei. Dormim cum putem în tren și la ora 06:30 începe aventura! Bălăurim puțin până în creastă, și cu soarele deasupra și mare de nori sub noi, pornim în urmărirea ei. Ritmul este bun și frumoasele pajiști le lăsăm în urmă; doar câteva turme de oi și ceva câini răi ne-au urat drum bun.

       

Trecem de Vf. Godeanu și găsim un izvoraș cu o pajiște numa’ bună de bivuac. Ne plouă puțin noaptea, dar rămânem uscați sub folia de supraviețuire. Munții Godeanu și-au păstrat tradiția și a doua zi am avut  numai ceață, dar am trecut cu bine în Retezat și a doua noapte ne prinde, cu stomacul plin, la o cazare în Petroșani.

                               

Găsim o stână părăsită!

Următoarea zi refacem proviziile și plecăm spre Parâng și Lotrului, cu o vreme superbă și peisaje de vis. A treia noapte găsim o stână părăsită la intrare în Lotrului și decidem să fie culcușul nostru. În ziua a 4-a am parcurs toți Munții Lotrului, o zi lungă cu 14 ore de traseu, care s-a sfârșit în Câineni. Nu mai fusesem în Lotrului dar mi-au plăcut mult. Chiar dacă sunt lungi și întinși, am găsit ceva ce nu găsești în masivele renumite, și anume LINISTEA! Nu era țipenie de om! Acolo am descoperit cu adevarat liniștea.

Ne-a prins apusul la intrare în Munții Lotrului

 

A cincea zi ne prinde în drum spre crestele Făgărașilor și, la lumina frontalelor, ajungem la orele 22:30 la Refugiul din Fereastra Zmeilor. Mai avem doua zile și totul merge perfect, așa că ziua 6 o petrecem tot pe culmile Făgărașilor, cu un cer senin și peisaje rupte din rai. Ultima zi urma să trecem în Iezer, pe culmea Mezea – Oticu, așa că ultima noapte am petrecut-o la refugiul din Curmătura Bratilei. Tot acolo ne-am întâlnit cu Cristina, care ne-a făcut să credem în îngeri, doar prin simplul fapt că este o persoană specială!

 A fost o experiență frumoasă!!

În ultima zi ne bucurăm de afinele cât unghia, găsite pe Mezea – Oticu, iar pe la orele 14:30 ajungem la Cabana Voina, unde punem punct aventurii noastre prin Meridionali. Eram fericiți și plini de satisfacție; planul de acasă s-a potrivit perfect cu cel din teren, iar picioarele au mers mai bine decât ne așteptam. Am avut bagaj puțin (6-7 kg fiecare), fără saci de dormit și doar cu câteva haine de schimb. A fost o experiență frumoasă și îi mulțumesc lui Cornel pentru asta. Pe traseu chiar vorbeam că am făcut bine că nu am plecat separat… ar fi fost mult mai greu.

Traseul din fiecare zi:

Ziua 1: Munții Cernei – Vf. Godeanu. Durată traseu: 12 ore
Ziua 2: Munții Godeanu – Piatra Iorgovanu – Vf. Custura – Culmea Văcarea – Curmătura Tulișei – Petroșani. Durată traseu: 13h:30
Ziua 3: Munții Parâng – Obârșia Lotrului – intrare în Munții Lotrului. Durată traseu: 10 ore
Ziua 4: Munții Lotrului – Câinenii Mari. Durată traseu: 14 ore
Ziua 5: Câineni – Apa Cumpănită – Lacul Avrig – Vf. Scara – Vf. Negoiu – Vf. Lăițel – Lacul Capra – Refugiul din Fereastra Zmeilor. Durată traseu: 13 ore
Ziua 6: Fereastra Zmeilor – Podul Giurgiului – Vf. Viștea – Fereastra Mare – Vf. Urlea – Curmătura Zârnei – Refugiul din Curmătura Brătilei. Durată traseu: 11h:30
Ziua 7: Curmătura Brătilei – Culmea Mezea Oticu – Vf. Roșu – Lacul Iezer – Cabana Voina. Durată traseu: 7h:30

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *