Anul trecut mergeam la Aiud Maraton pentru că am auzit că e fain și bine organizat. Chiar dacă nu este o cursă cu profil montan, Aiud Maraton mi-a plăcut din prima și am fost surprins cât de bine este organizat. Dacă în 2016 mi-a plăcut și a fost prima cursă din sezon, anul 2017 a început la fel.

Că traseul este foarte alergabil și de viteză, știam. Că iarna – primăvara asta am stat mai mult în colțari și clăpari decât în adidași de alergare, știam și asta. Că o să îmi dau duhul pe ultimii 8 km de forestier, și asta știam. Cu toate astea am ales să încep sezonul 2017 cu Aiud Maraton.

Mai mulți alergători la start

Anul acesta a crescut foarte mult, mai mulți sponsori, mai mulți alergători la start și o organizare impecabilă. Nu cred că am văzut un maraton atât de bine marcat cum e cel de la Aiud. Pur și simplu nu te lasă să îți folosești instinctul de orientare. Dacă ești legat la ochi și mergi doar pe pipăite, tot găsești o bandă ca să îți dai seama că ești pe drumul cel bun. Chiar și așa bine marcat, am strigat de câteva ori la un tip ce pierduse traseul. Nu am găsit răspunsul la această dilema: Cum să mergi în stânga când la doi metri în dreapta, aproape să îți intre în ochi, o bandă alb-roșie te cheamă la ea?

Dimineața zilei de sâmbătă a început cu ritualul dinaintea unei curse(aproape uitasem cum este). M-am trezit, am facut puțin stretching ca să dezmorțesc mușchii apoi am mâncat. Timpul trece repede și ora 08:00 mă surprinde în zona de start.

Emoțiile cursei și adrenalina mă asediează 🙂

Pfoai ce emoții m-au luat!! Parcă era prima cursă la care participam. Muzica de la start și atmosfera m-au umplut de adrenalina și fără să vreau mă surprind cu ditamai zâmbetul pe fața. Mă întâlnesc cu oameni faini, ne salutăm și mai stăm la povești. Nici nu îmi dau seama cand a trecut timpul și merg spre start cu zâmbetul pe buze și bucurie în suflet. Bucuria avea să rămână până la final, zambetul nu a rezistat atât.

Se pleacă destul de tare, ritm dat de cei de la semimaraton. Plec în ritmul meu până se încălzesc puțin mușchii și mă bucur de vremea perfecta și de zgomotul pădurii.

Primii 18 kilometrii i-am alergat singur, apoi l-am ajuns pe Dan și până la ultimul punct de control am mers împreună.  Urcarea spre Crucea Poienii am urcat-o prin cenusă și un peisaj rupt din Mordor… Iarba a fost arsă ca alta nouă să crească.

Am sa revin cu drag la Aiud 🙂

La ultimul punct de hidratare stau 1-2 minute să mă hidratez și să mănânc, apoi îi dau spre finish. Îi dau și nu prea… parcă stăteam pe loc, simțeam că nu mai am vlagă și că nu pot trage deloc pe platul ăla. Până la finish pot spune ca m-am târât pe forestierul ăla. Am terminat cu un minut mai slab decât estimasem. Mă așteptam să termin în 4h:20-25 minute, au ieșit 4h:26 min.

Îmi place la Aiud și am să revin cu drag.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *