Ești frumoasă

Ești frumoasă

Ești frumoasă când zâmbești Ești frumoasă când te-ncrunți Ca un soare strălucești Când pe frunte mă săruți Ești frumoasă dimineața Ești frumoasă la amiaza Când cerul încet adoarme Ești frumoasă ca o rază Ești frumoasă când adormi Ești frumoasă când visezi Când privești cerul în lacrimi Ești frumoasă, dar nu vezi Ești frumoasă când mă

Tu

Tu

Tu mi-arăți ce-i bun pe lume Tu ajuți pe cel bolnav Tu știi să-ți faci un renume Tu faci convexul concav Tu mă cerți, tu mă răsfeți Tu străpungi ființa mea, Tu blândețe îmi arăți Tu ești în inima mea Tu ești înger, tu ești drac Tu-mi faci inima să plângă Tu-mi pui fluturi în

Bunicii

Bunicii

Cu zâmbet cald și chip senin Așteaptă să îi vizitezi Să știe că-i iubești din plin Și-n viață n-ai să-i întristezi Pe brațe sfinte te-au purtat Și-n orice vară sau vacanță, Mai mult bronzat decât curat, Știai că Buni te răsfață Primeau în grijă o comoară, Erau atenți să nu răcești Și chiar atunci, în

Îmi era dor

Îmi era dor

De pajiști înflorite, De apa de izvor, De ramuri înverzite, De-al mușchilor covor De liniștea pădurii, De-al câinilor convoi, De sufletul naturii Și-al ei miros de soi De cerul înnorat, De ploaia răcoroasă De corp înfierbântat Și mâncare aleasă De stele căzătoare, Lecții de-astrologie, Dorințe arzătoare Ce cad în letargie De vise inocente Spuse sub

Vinovata

Vinovata

Dacă azi zâmbesc pe stradă Când furtuna stă să vină Relaxat sunt, nu în gardă Să știi că tu ești de vină Dacă-n nopțile de vară Vânez stele în surdină Și-astept luna să răsară, Aș vrea tu să fii de vină Dacă merg la florărie, Într-o zi de Mai, senină Dintr-o pură simpatie Aș vrea

De vorbă cu ea… Crăiasa

De vorbă cu ea… Crăiasa

Trecut-au ceva ani, pe când puștan eram Parcă văd și acum la tine cum priveam Erai acolo sus, plină de frumusețe Și îmi doream nespus să calc pe-a tale creste Mereu tu ai știut să îmi impui respect Cu mândra ta coroană ce scânteia discret Aveai acea putere care mă înrobea Și mă trăgea spre

Chemarea

Chemarea

Cuvântul aventură pulsează-n fiecare Curge încet prin vene așteptând o chemare Muntele ne întreabă de vrem să fim cu el Să colindăm pe creste, pe pajiști și poieni Îi ascultăm chemarea, nu-l putem refuza Și-narmați cu credință plecăm a-l colinda Ni sufletul sălbatic și trupul pus pe fugă Drumuri, poteci bătute devin a noastră rugă

Viața de voluntar

Viața de voluntar

Sunt singur în pădure și-n liniștea naturii Se-aud doar păsărele cântând frumoase arii Știu că sună ciudat, dar liniștea pădurii Pătrunde adânc în suflet și trece prin toți porii Este singurul loc unde găsești scăpare Și unde poți uita de orice supărare Departe de oraș, de haos, de probleme Aici găsești răspunsuri la gânduri și

Contradicție

Contradicție

Când îți dorești un lucru și ținta ai fixat, Când lupți până la moarte chiar dacă n-ai jurat, Când cauți o sperantă în tot ce te-nconjoară Și faci tot ce se poate să nu rămâi pe afară Sacrifici prietenii, relații și iubire Tot ceea ce contează rămâne amintire Acum, tot ce contează în viața ta

A doua familie

A doua familie

Trecut-au ceva ani, am limpede în minte Pasul ce l-am făcut spre-un viitor mai iute Era o iarnă rece, cu soare  luminos Dar fără de putere la gerul cel scorțos Alergare montană? suna foarte ciudat Pentru unul ca mine ce prin munți a umblat La pas de drumeție, așa i-am cunoscut Vedeam însă doar ciute