De două săptămâni așteptam vreme bună în Crai, fără vânt și ninsoare, pentru a parcurge superba Creastă a Crăiesei. Anul acesta zăpada încă face legea în munții înalți și sezonul de văi și creste abia a început. Îmi era dor să pun colțarii în picioare… am așteptat prea mult.

Ne întâlnim, toată trupa, vineri seara la Brașov. Buliga, Kojo și eu, urma să ne bucurăm de o vreme perfectă și peisaje de vis. Sâmbătă dimineața la ora 04:40 plecăm din Brașov, cu direcția Zărnești – Gura Râului. Până la Curmătura ne facem încălzirea și suntem răsplătiți, în Poiana Zănoaga, cu un răsărit superb.

La Curmătura ne aprovizionăm cu apă și pornim spre Vârful Turnu. Zăpada destul de puțină la intrarea pe Horn și nu simțim nevoia să punem colțarii. Ajungem pe Vf. Turnu și un peisaj de poveste, cu o creastă ascuțita, ne asteaptă sa intrăm pe acest tărâm sălbatic. Ne echipăm și pornim la drum.

Avem un ritm bun și în 40 de minute ajungem la Refugiul Ascuțit. Vântul sulfă destul de tare și o ploaie măruntă și rece ne biciuia peste fața. Încerc să fac  o poză dar iese destul de blurată. Îl las pe Cornel să facă poze, cu Iphone ies mai fain. Eu mă mulțumesc cu filmările. Intrăm la refugiu, stăm două – trei minute și plecăm. Vântul bate în continuare, dar are o viteză acceptabilă și ne lasă să inaintăm fără a întâmpina  probleme cu menținerea echilibrului.

Pe o creastă ascuțită, cum este Creasta Craiului, echilibrul este cel mai important. Nu puține au fost dățile în care am renunțat/ ne-am întors din cauza vântului.

Pornim spre Vârful La Om. Zăpada era perfectă și burnița s-a oprit iar în locul ei a început să iasă soarele din nori…mai timid la început, dar până la sfarșitul turei avea să prindă curaj.

Ținem cât mai mult linia crestei și evităm traverseele.  Ajungem pe varf, La Om și vântul își face de cap, încercând sa arate că el e șefu. Facem câteva poze și mergem spre refugiu pentru a lua prânzul și a face un plan. 1h:50 minute ne-a luat de la Ascuțit la Om.

În timp ce mâncăm, discutăm despre viteza vântului și dificultatea crestei sudice. Știam că sudica este mai ascuțită și un vânt puternic nu ar face bine nimănui.  Terminăm de luat prânzul și ieșim afară din refugiu. Surprizăăăă: vântul se domolise și un cer perfect senin se asorta perfect cu mareția crestei. Ăsta e un semn bun, așa că decidem să continuăm.

Creasta Sudică mi se pare cea mai faină și spectaculoasă. Cu porțiuni unde atinge cel mult 30 centimetri lățime, devine o provocare chiar și pentru cei cu experiență în traseele de iarnă.

Ne-am bucurat din plin de frumusețea ei și am savurat fiecare porțiune tehnică. Soarele prinde putere și zăpada este tot mai moale, dar fără a prezenta un pericol. Ne apropiem de sfârșitul crestei și portiunile tehnice se transformă în plaiuri.

Ajungem în Șaua Funduri și ne uităm la ceas: 2h:00 – 2h:10 minute de la refugiul Grind, 4h:50 de la Vârful Turnu în Șaua Funduri. Ne strângem mâinile și zâmbim… a fost frumos, acum urmeaza coborarea.

Coborâm la refugiul Funduri unde ne dezechipăm și luăm o gustare. La vale îi dăm pe unde nimerim, de-a dreptul, fără a ține cont de traseu.

Cheile Pisicii sunt pline de ghiocei 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *