Perioadă: 12-14 august 2017
Echipa: Cătălina și eu
Traseu: Borșa – Pietrosul Rodnei – Buhaescu – Tarnita la cruce – creasta – Pasul Rotunda

Planul

“Cătuță, hai să ne gândim ce facem în astea 4 zile libere”, o întreb eu pe Cătălina cu o săptămână înainte. “Eeeee, lasă că vedem noi, mai este până atunci”. Nu sunt genul să planific totul cu mult înainte, dar când mai este doar o săptămână nu prea spun ca mai e timp :)) Dar o las în pace și mă apuc să fac planurile… cel puțin juma de alfabet, ca să aibă de unde alege. Știu câțiva munți prin care nu a mai fost și își dorește, așa că mă apuc de căutat trenuri, autobuze, etc.

Vine ziua de joi, vineri seara trebuia să plecăm, și încă nu aveam un plan sigur. Aveam 4 planuri de rezervă, dar cât p-aci să rămân fără soluții :)) “Mhmmm, Parâng, ce părere ai de Parâng? “ Mă gândeam să îi unim cu Căpățânii…arunc  eu planul deja făcut… doar că în Căpățânii e foarte plat și mult forestier. “Dar în Rodnei, cum ar fi să mergem în Rodnei? Am mai fost odată dar era ceață și nu am văzut nimic”…Pai avem tren vineri seara la 22:45, autobuz din Săcel la 07:30… și îmi prezint frumos caietul de teme. Mai apar probleme între timp: că nu se poate dormi în tren, că o să fim obosiți prima zi, etc. Dar până la urmă primesc o notă de trecere și trec frumusel în bancă.

Pornim

Vineri pe seară ne pregătim rucsacii și la 22:30 eram în tren căutând un compartiment gol în care să dormim peste noapte. Trenul era lung și gol așa că nu a fost greu să găsim un loc de dormit. Schimbăm trenul în Beclean și reusesc să mai ațipesc vreo 2 ore. “Cătă, asta ce stație îi?” arunc întrebarea în timp ce casc ochii pe geam. Era mai somnoroasă ca mine… Văd că scrie Săcel. “Aici trebuie să coborâm” strig eu în timp ce adun chestiile împrăștiate prin tot compartimentul. Luăm rucsacii și în secunda doi eram jos. Mă uit buimac la ceas și văd că trenul ajunsese cu 10 minute mai repede.

Din Săcel luăm ocazie până în Borșa. Găsim traseul bandă albastră ce merge spre Vf. Pietrosul Rodnei și pornim la drum. După o oră de mers, găsim ceva fâneață și ne oprim  să luăm micul dejun(unt de arahide, pâine și banane)

Soarele începea să își arate colții. Până la stația meteo traseul merge pe un forestier în urcare…plictisitor drum, noroc că mai vânam afine pe marginea drumului. Ajunși la stația meteo, luăm apa și continuăm spre lacul Iezer să mâncăm. Vai ce de lume!! Toți dornici să urce pe cel mai înalt vârf din Carpații Orientali. Nu pierdem timpul în acea aglomerație și după ce luăm o mică gustare, pornim spre creastă.

Un nene se uită serios la noi și spune: “Aveți grijă că în jurul orelor 16 se anunță furtună mare” încercam să părem speriați și ne gândim că poate e ceva meteorolog. Ajungem sus și apoi pornim spre Buhăescu lăsând în urma noastră sisturile cristaline pe care tronează Pietrosul.

Creasta

Ajungem la Tarnița la cruce și intrăm în banda roșie, traseul de creastă. Câțiva nori se jucau pe cerul albastru, doi turisti grăbiți coborau spre Borșa… începem să simțim oboseala și deja ne gândim la multele ore de somn din acea noapte. Avem cortul la noi așa că putem campa oriunde. Afine în stânga, afine în dreapta…  Ne grăbim undeva? Neahhh. Mâncăm cu amândouă mâinile, ne murdărim pe gură și pe mâini dar nu contează, gustul dulce acrișor intră în toți mușchii și ne activează cheful de mers.

Cu două săptămâni înainte văzusem pe facebook că un nou refugiu a luat ființa în munții Rodnei. Cei din asociația Hai pe munte Iasi și câțiva voluntari, au dat naștere refugiului La cărți. La orele 18 ajungem la refugiu și rămânem plăcut surprinși. Hai pe munte Iași au făcut treabă bună. În timp ce pregăteam cina, mai sosesc trei persoane. Aveau trepied și aparatură scumpă sperând la un cer senin plin de perseide.

Pe la orele 20 deja ma fura somnul și mă bag în sac în speranța că mă voi trezi, cumva, să văd perseidele. Mă trezesc pe la 3 și nu văd nimic… doar un cer plin de nori. Probabil deasupra norilor perseidele își făceau de cap și cădeau pe capete. Mă întorc în sacul de dormit și până la 7 dorm neîntors.

Micul dejun intră de minune și după ce împachetăm ,pornim spre Ineu. Poteca șerpuiește pe o curbă de nivel plină cu afine. Vaiii, dar de ce să ne abținem? Acum deja le alegeam pe cele grase  si frumoase…figuri. Întâlnim mai mulți turiști hotărâți să facă creasta și speriați de ploaia ce era anunțată pentru orele 20. Cătălina se întâlnește cu o tipă, cică au fost fulgerate împreună, și încep să dapene amintiri. Eu mă așez pe iarbă și încep să vorbesc cu tipii ce o însoțeau pe fata fulgerată. Din vorba în vorba aflu că sunt alergători de plat din Sibiu, că se cunosc cu Bălășan și Szekeli. Fetele termina de vorbit, ne luăm rămas bun și fiecare pornește spre bucata de creasta ce mai aveau de parcurs: noi spre Gărgălău și ei spre La cărți.

🙂

Pe Vf. Gărgălău facem câteva poze apoi stăm și admirăm frumusețea peisajelor. Norii începeau să se adune și ofereau un spectacol pe cinste. Cerul devenea tot mai negru și noi tragem tare sa ajungem la refugiul de sub Vf. Ineu. Ajungem pe la 5 la refugiu și ne hotărâm să rămânem acolo. Mai era ceva distanță până la Rotunda și nu avea rost să forțăm. Până la urmă am venit să ne bucurăm de munte, nu să mergem până se face noapte. Mă duc să caut apă, apoi pregătesc cina.

Figuri

Poarta??!!

The Ridge

Orele 21. Ploaia încă nu a venit. Ne băgăm la somn.

Dimineața totul era uscat și bătea un vânt rece de toamnă. Pornim spre Pasul Rotunda cu gândul la mâncarea de acolo. Nu știam ce vom găsi în meniu, dar cu siguranță va fi bun. Poteca ne poartă spre Vârful Ineuț ce își uda poalele în marea de nori. Ceața, nori și vânt… cam ăștia au fost turiști ce i-am întâlnit în cele câteva ore până la Rotunda.

S-a spart digul

Final

Mamă ce mâncare gustoasă: salată de roșii, urdă, ouă ochiuri.

Toamna trecuta, în plină noapte, doi turiști înfrigurați și uzi până la piele erau întâmpinați de doamna de la cabana… nu ne-a uitat J Robert, tanti a zis să îți transmit salutări.

Am găsit o mașină ce ne-a dus până în Ilva Mică de unde am luat trenul spre casă. A fost o tură minunată cu peisaje fabuloase și amintiri ce vor dăinui peste ani.

🙂

Pasul Rotunda

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *