Născut la câmpie dar iubitor de munte. În clasa a-9-a am mers prima dată pe un traseu marcat și am descoperit frumusețea potecilor de munte.  Vraja muntelui a pus stăpânire pe mine și am continuat să îi descopăr frumusețea și puterea.

Am învățat să respect muntele, am învățat să îl ascult și să îl cunosc… am devenit prieteni. Cu rucsacul în spate și bocanci în picioare, am căutat să învăț cât mai mult din tainele ascunse ale muntelui și să mă bucur cât mai mult de frumusețea peisajelor.

Alergarea montană a apărut târziu în viața mea de montaniard dar îmi place la nebunie să străbat distanțe lungi într-un alt ritm decât cel la pas. Chiar dacă sunt în alergare, nu pot să nu privesc în jur și să admir peisajul.

Muntele primește pe toată lumea. Fie că mergi în bocanci, adidași de alergare sau ești în șaua bicicletei, nu uita să respecți natura, să lași curat în urma ta și cel mai important: SĂ FII OM.

Bunicul avea o vorbă: “ Să fii domn, e o întâmplare. Să fii om, e lucru mare”