M-am bucurat când am aflat de întoarcerea lui Hercules. Îmi era dor să alerg pe potecile lui, să văd Munții Cernei în culori de toamnă. Nu am stat pe gânduri și m-am înscris..ultimul concurs din sezon.

Vremea trece repede și jumătatea lunii Octombrie mă prinde în drum spre Băile Herculane, încercând să rup bețele puse în roțile trenului. Rezolv cu șeful de tren, care sună la București și întârzie trenul de Herculane cu 20 minute. Mă bucur că s-a rezolvat și mă pregătesc pentru un drum de 7 ore…O zi pe ruta: Brașov- Băile Herculane.  În gara din Herculane ne întâlnim cu Laura și Cornel, apoi mergem spre Motel Dumbrava să ridicăm kiturile. Până la Pasta Party timpul trece repede, instalăm cortul(avea Andrei unul de 3 persoane) și mergem să mai salutăm lumea și să mâncăm, apoi somn de voie.

Mă trezesc la 07:00, nu era chiar așa frig, mănânc și mă pregătesc pentru cursă. Startul e la ora 9 așa că am tot timpul din lume. La start multă lume, voie bună și zâmbete înghețate, omuleți nerăbdători să alerge. Plec în ritmul meu și stau acolo în primii 10-12 încercând să nu ridic pulsul prea mult. Ajungem în pădure și începe urcarea. Alerg puțin și apoi merg rapid…încă nu mă simțeam încălzit. Planul era să păstrez energie pentru ultima parte a concursului așa că până la km 21 nu am forțat.

Ajung la Fântâna Babei, mănânc ceva struguri, mă hidratez și încep să măresc ritmul. Mă simt bine și ușor ușor încep să mai ajung din concurenți. Cei care pe prima urcare erau zmei și mă făceau să cred că merg ca melcul, nu mai aveau energie. De la km 22 am alergat tot ce se putea(adică chiar tot) și pe la km 32 îl prind pe Sălăgean. Știam că aleargă foarte bine așa că ne fugărim puțin.  Ajung la ultimul post de alimentare și îl aud pe Dan cum strigă: “ Hai Adelin, hai că ești bine”. M-a ajutat starea lui de spirit și încurajările spuse cu zâmbetul pe buze, așa că am turat motoarele. Ultimii 4-5 km am dat tot ce se  putea  și picioarele zburau prin pădure spre finish…Un pas greșit dacă făceam, mă adunau cu fărașul :))

Îmi propusesem să scot sub 5 ore și, în timp ce săream pietrele, mă uitam la ceas să văd cum stau..mai aveam puțin…se poate. Ajung la finish în 04h:57 minute pe locul 6 la general și 3 la categorie, alături de “greii alergării montane”.

Muncile lui Hercules au încheiat, pentru mine, sezonul 2016. Un an bun, fără accidentări, doar cu dureri musculare care m-au făcut mai puternic. Dar cea mai mare realizare este faptul că ,încă, alerg de plăcere și zâmbetul, chiar dacă uneori durerea îl face hidos, este acolo unde trebuie arătând recunoștința și bucurie. Urmează două săptămâni fără alergare, doar trekking și bicicleta, apoi antrenamentul de iarnă

A fost frumos la Hercules…abia aștept să îl văd anul viitor, sper, tot în straie de toamna. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *