Din fragedă pruncie, când începi să vorbești,
Mama e primul sunet pe care îl rostești
Copil fiind, afară mergeam și mă jucam
La orice julitură pe mama o strigam

Tot ea era acolo, atunci când printre vise
Se strecurau fantome,strigoi cu fețe stinse
Avea mereu puterea să liniștească somnul
Și-a ei îmbrățișare să biruiască răul

Crescutam mari, și-acasă nu mai voiam să stăm
Așa că am decis în lume să plecăm
Cu ochii plini de lacrimi și un surâs amar
Privea iubita mamă pe-al ei copil hoinar

Și am ajuns în lume, și am rămas șocat
Pe mama o voiam, așa-m fost învățat
Dar ea era acolo, în gândul meu mereu
Și-mi aducea aminte să nu renunț la greu

Îți multumesc mămico c-ai fost mereu cu mine
Acum nu am cuvinte să-ți spun cât țin la tine,
Dar cea mai importantă femeie pe pământ
Să știi că tu ești ,mama, și te iubesc mult mult 🙂

Versuri: Adelin Udeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *