Revin cu drag la Apuseni și în 2017. Pana atunci, mai jos gasiti povestea din 2016.

Filmuletul il gasiti aici

“De anul trecut am zis că am să revin la Maraton Apuseni. Un traseu super și un concurs bine organizat.

Vineri am plecat destul de târziu din Brașov, așa că în stațiunea Băișoara am ajuns pe la orele 23:30, mă pregătesc de somn și la miezul nopții deja dormeam. Mă trezesc la 06:30 mănânc ceva și apoi încep să mă pregătesc. La 07:30 mergem după kituri, ne întâlnim cu oameni cunoscuți, mai schimbăm o vorbă, o impresie și ne pregătim de start. Soarele bătea destul de tare și asta nu îmi convenea.  Mă așez frumos la start și aștept numărătoarea.

Start

START… Se pleacă ok și Radu cu Andrei conduc plutonul.  Merg în ritmul meu ca să păstrez energie pe final(până acum a dat roade). Vreme superbă, senin și peisaje de vis…  Doar soarele încerca să strice la mulți socoteala de acasă. Mă bucur de concurs și km trec repede. Ușor,  ușor încep să mă apropii de vitejii de la start și mă simțeam perfect.

Am alergat o perioadă cu Alex și vedem că ne ajunge Gabi Mahu. Ajungem la prima urcare mai serioasă și acolo am dat la deal și nu au mai ținut ritmul. “La Răscruce” eram pe 10 dar știam că mai prind câțiva… Încep sa urc spre Scărița-Belioara și apoi începe cea mai dură urcare din concurs. Aveam energie, pun mâinile pe picioare și apăs pistoanele.  Imediat îl prind pe Busuioc care, ca de obicei, a tras tare cu primii și nu a ținut ritmul.

Ajung din nou  “La Răscruce” mănânc ceva și plec mai departe. După  15 min a început ploaia. Doamne cât am așteptat momentul ăsta…  Picăturile mă răcoreau și mă umpleau de energie. În scurt timp ploua torențial și mă simțeam perfect. Simt cum mă revigorez și ultimul forestier,care era în urcare, l-am alergat integral și energia încă curge prin vene.

Singur pe drum

Încă mai am energie

La ultimul post mai depășesc o persoană și în față îl aveam pe Preda. Îl vedeam la 200 de metri dar nu puteam trage mai tare,deja alergam destul de tare. Păstrez ritmul și încă mă simt bine. Mai aveam puțin până la finish și le văd pe fete, Anca și Silvana, care imediat au început să sară de bucurie și să mă încurajeze. Cu un ultim efort am încercat să le răsplătesc cu un zâmbet…  A fost cel mai muncit zâmbet 🙂 . Am ajuns la finish în 4h:42 minute și un loc 5 la general 🙂. Mă bucur că am reușit să dozez energia și să sprintez pe ultimii km. A fost fain, dacă ploua mai mult era și mai bine. “

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *