L-am cunoscut pe seară, mergeam să îmi pun cortul
Îl văd că-mi iese-n cale și m-atinge cu botul
Nu aveam timp de el, aveam prea multă treabă
Îl văd cu chef de joacă… Zâmbesc și trec în grabă

Se plimba printre corturi sperând că cineva
Îi înțelege ruga și cu el s-o juca
Se simțea onorat, mergea țanțoș și drept
Era printre elite…N-avea nici un regret

La 5 e în picioare, nu știu dacă-a mâncat
Și-n ritm alert de tobe, se prezintă la start
Pleacă-n primul pluton, ține pasul cu ei
Dar se mai și oprește privind umil spre noi

Dar își vede de drum, păstrează ritmul lui
Toți o cred cu tărie: este al nimănui
Nu știm dacă mănâncă, nici apa dacă bea
Taxa nu a plătit, în posturi nu se-oprea

Eram singur pe drum, năucit de căldură
Și-l văd în fața mea scoțând limba din gură
M-așteaptă să-l ajung și-alergăm amândoi
Îmi devine pacemaker și ține ritmu-n toi

Îl îndrăgesc pe loc, mă simt bine cu el
Vorbeam ca doi prieteni ce povestesc cu zel
Când mergeam mai încet mă aștepta cuminte
Veneam, vedea că-s bine și o lua inainte

Nu a stat mult cu mine, avea ganduri serioase
La finish, in visul lui, il asteptau doar oase
O ultima privire spre mine-a aruncat
Apoi, cu pas de-atlet, spre finish a plecat

Nici nu a tinut cont ca-n seara precedenta
L-am refuzat din start pentr-o multime lenta
Viata e mult prea scurta sa tinem ura-n suflet
Iar el, Micul Ultras, ne-nvata acest lucru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *