Odată cu începerea unui nou deceniu MPC, mă așteptam ca Lucian să facă o schimbare, doar că nu știam în ce va consta această schimbare.

Se deschid înscrierile la MPC și , ca orice concurent silitor, citesc regulamentul. “ Timp limită la Plaiul Foii: 3 ore” mai citesc odată, mă gândeam că nu văd bine, mă scarpin în cap, cum făceam la scoală când nu știam o chestie dar dăteam impresia că mă gândesc. Încerc să îmi amintesc cât am făcut anul trecut până în Plai.

După calculele mele, se încadrau 10-15 concurenți. Îmi dau seama ca ceva nu e bine… apoi am aflat că se va alerga în sens invers.

M-am gândit că va fi mai ușor în sens invers, că din Șaua Funduri îi dai blană la vale(cine mai poate) și până acolo aduni cam toată diferența de nivel, că nu mai este așa tehnic, etc

Prima zi a lunii Octombrie mă prinde în Zărnești, plin de voie bună și câteva emoții, așteptând să iau startul la MPC= Mama Primei Competiții. Eram conștient că mușchii sunt destul de obosiți(o săptămână de la traversarea Orientalilor) și, chiar dacă nu îi simțeam atunci,cu siguranță se va vedea în timpul cursei, așa că nu mi-am propus nici un timp. Am zis să mă bucur de cursă, de natura și văd pe urmă ce o să iasă.

Plec în ritmul meu și  stau în primul pluton, care se depărta ușor, dar cum prima parte era foarte alergabilă, până la intrarea în pădure am alergat tot. Voluntarii de la urcarea pe Diana au fost minunați și au reușit să pompeze adrenalina în sânge așa că ajung în Plaiul Foii în 1h:17 minute.

Urcarea spre refugiul Șpirlea a mers bine și am combinat alergatul cu mersul rapid și fără să îmi dau seama intram pe terenul abrupt al Crăiesei.

Din șaua Funduri îi dau la vale și ajung în lumea baloanelor. Postul de La Table a fost de vis: gălăgie, voie bună, baloane la intrare, fete drăguțe..tot ce trebuie. Mă alimentez și îi dau mai departe cu gândul la asfaltul de la sfârșit… nu era un gând bun. În Măgura am alergat tot ce se putea și ajung în forestierul de Prăpăstii apoi în asfalt. A fost infernal și abia mă târam. Simțeam  că nu merge mai tare și mușchii nu răspundeau la comanda: “ Hai că mai găsiți voi resurse pentru un sprint” și-au dat seama că fac mișto de ei :))

Am ajuns la finish în 4h:36 minute(pe ceas), am mâncat câte ceva și apoi am plecat pe traseu să încurajez concurenții. Chiar dacă nu a fost așa tehnic, eu zic ca MPC în sens invers este mai greu dar la fel de frumos…Ne vedem la anu’ 🙂

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *