Cu o săptămână înainte prognoza nu arăta vreme bună la sfârșitul săptămânii. Erau anunțate ploi, ninsori și temperaturi scăzute. Știam că Lucian nu va risca să înconjoare Crăiasa pe vreme urâtă când șansele să te accidentezi sunt mult mai mari. Este un om al muntelui, normal că mă așteptam să schimbe traseul , să amâne cursa… orice pentru singuranța concurenților.

Vineri se află ruta alternativa și descopăr un traseu mai lung, cu diferența de nivel mai mare. Gândit în așa fel încât să poată fi parcurs/alergat în condiții de siguranță. Echipamentul obligatoriu a suferit modificari și cu siguranță acele haine în plus au scăpat pe mulți de la hipotermie.

Merg vineri seara să iau kitul și încep să umblu în el. Găsesc cartea domnului Pivoda și mă trezesc cu un zâmbet pe față. Voiam să iau acea carte dar uite că o găsesc aici. Apoi probez mânecuțele și văd că se mulează perfect pe brațele mele sexi. Gelul intră în planul de cursă și batonul… găsesc eu la cine să îl dau. Mai cumpăr un magneziu și plec spre casă.

A plouat toată noaptea și dimineața era destul de frig. Ajungem în Zărnești și tot Craiul este în ceață, iar în oraș o ploaie mocănească ne anuntă că nu are de gând să se oprească prea curând.

Se verifică echipamentul, intram în zona de start și așteptăm. Numărătoarea inversă începe și odată cu ea aventura și o experiență de neuitat. Se pleacă într-un ritm ok, lumea mai și glumește, râde, primaru’ se ia la întrecere cu Gârbacea încercând să îi fure segmentul. Se pare că omulețul ăsta are antrenament de viteză la fiecare început de cursă :))

Ploaia continua să cadă și cum am ieșit din șosea am realizat că toată cursa picioarele mele vor avea nevoie de branhii ca să respire. Începe urcarea pe Crăpătura și aleg un ritm acceptabil care să nu mă lase fără energie. Aproape de ieșirea în șaua Crăpăturii, lapovița se transformă în ninsoare. Urmează coborârea spre Curmătura și încerc să testez papucii S-lab Sense 6. Era prima dată când îi foloseam pe noroi și udătură. Am văzut că pot să am încredere în ei și m-am bucurat de coborâre. Ajung la Botorog și încep urcarea spre Măgura. Încep să simt puțină foame dar mă amăgesc cu gândul că am să găsesc mâncare în postul din Măgura (nu știu de ce am crezut că va rămâne postul de acolo). Ajung în zona unde era postul și nu văd nimic. Aveam la mine 3 geluri pregătite pentru astfel de situații, când mă ia foamea între posturi, așa că am luat unul. De fel, mă bazez mult pe mâncarea din posturi și geluri iau doar în caz de nevoie. Probabil trebuia să iau și un baton la mine, dar m-am gândit că la ce frig o să fie abia dacă pot să îl rup. În fine, ajung cu bine La Table și mănânc ca un leu. Bag cu două mâini și simțeam nevoia de încă două.

Plec spre Poiana Funduri și îi dau roată ca apoi să ajung înapoi La Table și să mănânc, mai puțin ce-i drept. Iau câțiva struguri în mână și încep să alerg spre finish și ultima urcare din concurs. Mănușile erau deja leoarca și începeam să simt cum îmi îngheață mâinile. Urcarea spre Curmătura mi-a placut… chiar dacă m-am “tăiat” pe ea, mi-a plăcut. Urcare susținută, tehnică, ce îți pune psihicul la lucru și te face să dai mai tare ca să ajungi sus. Simțeam foame și am mai băgat un gel ca să umplu stomacul. Mi-am revenit și până la Curmătura am mers bine. Am depășit câțiva concurenți pe coborârea abruptă și tehnică din Padinile Frumoase și am dat tare spre mâncarea de la Curmătura. Bag tot ce prind și îi dau la vale spre forestierul din Prăpăstii și finish. <Un Guru> mă ajunge și îl întreb dacă poate să tragă mai tare.

Nu promite nimic dar sunt sigur că își dă silința. Îl aud cum geme pe forestier și văd că trage de el să țină ritmul. Îi spun că orice ar fi o să trecem împreună și așa a fost.

Termin cu Un Guru de mână și ceasul arată 5h:40 minute. Mi-a plăcut!! A fost o experiență plăcută, o cursă grea… un alt MPC.

Am auzit/văzut multe comentarii pro/contra în legătură cu ediția de anul acesta. După ce am terminat și mi-am schimbat hainele, am mers să iau medalia (nu aveam în plan să stau la premiere). La prima vedere mi s-a părut destul de ciudată. Dar am aflat că acea bucată de sindrilă (cred că așa îi zice) a fost lucrată cu măiestrie de mâinile unor copii și asta dă o valoare mult mai mare acelei medali.

Am văzut pe traseu mulți voluntari ce stăteau în ploaie să ne facă poze sau să ne încurajeze. Am întâlnit pe domnul Dinu Mititeanu și pe doamna Marlene care stăteau în ninsoare doar ca noi să nu o luăm spre șaua Funduri. Toți zâmbeau și ne încurajau. Din păcate nu am prea multă activitate de voluntariat, dar m-am gândit puțin și m-am pus în locul lor. Am încercat să găsesc o situație similară prin care am trecut, în care așteptam în frig și ninsoare. Mi-am adus aminte cum astă iarnă, când am urcat pe Albișoara Hornurilor, săritoarea de la intrare era atât de udă și gheața atât de subțire încât ne-a luat ceva să o trecem. Mi-am adus aminte cum am stat aproximativ 40 minute în zăpadă încercând să găsim o soluție și să ne filam unu pe celălalt, cum nu mai simțeam picioarele și mâinile deja înghețau pe coardă. Și eu am stat doar 40-50 minute. Oamenii ăia, voluntarii de sâmbătă, au stat toată ziua în frig și ninsoare… toată ziua, ca noi sa avem mâncare, îngrijire în caz de nevoie. Și nu am auzit pe unu să comenteze sau să zică ceva rău. Zâmbeau mereu.  Vreau să le multumesc din suflet!

Cât despre echipamentul obligatoriu, eu zic că a fost suficient. Eu nu l-am folosit. Am alergat tot concursul în tricou cu mânecuțe și pantaloni scurți. Dar ăsta sunt eu, nu am probleme la frig și totuși în nebunia aia de sâmbătă am simțit frigul. Nu a fost nevoie să scot geaca de ploaie, dar dacă simțeam că nu mai sunt stăpân pe situație, că nu-mi mai pot controla corpul și mișcările, luam tot ce aveam pe mine. Au fost oameni care au intrat în hipotermie și s-au plâns de frig. Dacă știi că ai probleme cu frigul, de ce nu iei mai multe haine la tine? Nu ai voie să iei startul fără echipamentul obligatoriu, dar nimeni nu te oprește dacă ai haine în plus. Vremea se anunța urâtă, nimeni nu trebuia să fie luat prin surprindere.

Mă bucur că am luat parte la ediția din acest an. A fost frumos !!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *