Arunc o privire pe fereastră și văd un cer gri, plin de nori. “Cri, cri,cri toamnă gri….”. Deschid meteoblue și verific vremea anunțată pentru weekend… nici o șansă de nemarcate în Bucegi.

Unguru zice că merge să alerge la Mures – Olt Maraton, că a făcut rost de o înscriere, etc. Era miercuri și încă nu aveam un plan pentru weekend. Ideea de a sta în casă nici nu intra în calcul așa că am început să caut variante… nu prea găseam. Într-un final mă hotărăsc să merg și eu la Mures – Olt. Cum înscrierile erau închise și la fața locului nu se puteau face, am zis că alerg pe lângă concurs, ca un antrenament.

Îl sun pe ungur și îi zic să îmi rezerve un loc în mașină. Vineri la orele 17 pornim spre Izvorul Mureșului. Vremea se menținea urâtă și am prins câteva reprize de ploaie, suficient de puternice pentru a pune la încercare rezistența stergătoarelor.

Izvorul Mureșului

Ajungem cu bine la destinație și merg cu unguru să își ridice kitul. Îl întâlnesc pe organizator și îi cer voie să alerg pe lângă concurs. Îi explic că am fost plecat din țară vreo 3 săptămâni și nu am putut să mă înscriu, că am citit pe site despre faptul că nu ma pot înscrie la fața locului… nah, am zis să fiu corect și să îi explic omului. “ Aaaaa, nu, că facem și la fața locului înscrieri”,  “Dar știți că pe site… “ zic eu. “Păi ne-am hotărât să facem”, “Bun, păi ce să zic, atunci mă înscriu și eu la semi”. Nu știu de ce am zis semi, dar așa m-am gândit atunci. Am zis că nu are rost să mă rup la maraton. Plătesc taxa și primesc un număr cu cip.

Afară ploua liniștit dar nu mai era nevoie să punem cortul. Ochisem un colț pe hol unde să întindem sacii. Seara a decurs liniștit, am participat la ședința tehnică, am mai stat la discuții și în jurul orelor 23 ne băgăm în sacii de dormit. Unguru nu a dormit toată noaptea, îl tot măcina o durere la stomac. Am dormit ca un prunc până la 8 dimineața.

Mă frec la ochi, ies din sac și îl văd pe ăsta cum roia ca o albină pe acolo. “Iar nu ai dormit mah?” , “Doar vreo două ore” răspunde unguru îmbufnat. Mă bufnește râsul și mai îmi întind odată oasele. Devorez două sandwich-uri cu unt de arahide și două banana,apoi  încep pregătirea pentru start.

START

Fac vreo 10 minute de încalzire și la 09:30 toată lumea o ia la fugă de parcă s-a dat drumu la ceva reduceri. Nu pot să stau potolit și mă bag și eu acolo în pluton. Pulsul este bun și primii 6 km mă încălzesc. Mai mă uit în stânga, dreapta să văd care e de la maraton, care de la semi. Oricât ai zice tu că ai cursa ta, că nu te interesează de ceilalți, e cam imposibil să nu fii curios pe cine depășești sau cine te depășește.

Orientare

Semimaratonul face stânga și începe o coborâre de 2 km. Ajung la următorul punct de control, traseul face dreapta și intră pe albia unui pârâu. Încep să urc, și urc și urc dar nu mai văd marcaj. Mai vine un tip din spate și continuăm amandoi în speranța că vom găsi ceva marcaj. Ieșim într-un forestier și mai întâlnim doi concurenți care căutau traseul. Era clar, undeva l-am pierdut. Bah da chiar așa, nici unul din noi să nu vadă semnul? Îl sunăm pe organizator încercând sa explicăm poziția în care ne aflam. Ne spune că trebuie să o luăm la stânga. Îi dăm spre stânga și găsim benzile care veneau de jos… undeva, pe albia pârâului era ceva semn care făcea stânga. Deja frustrați că am pierdut timp aiurea, îi dăm tare la deal încercând să recuperăm.

Ajung la urmatorul punct de revitalizare, km 11, beau puțină apă și îi dau înainte. Nu trece mult și iar nu mai dau de marcaj. Era un fals plat foarte alergabil, dar eu stau să mă uit după marcaje și să ghicesc direcția. Ma ajung alți concurenți și le spun că nu sunt marcaje…  era o intersecție. În dimineața concursului m-am uitat pe hartă și o aveam în cap, dar destul de stearsă. Îmi aduc aminte că traseul merge, la un moment dat, pe cruce roșie. Crucea rosie mergea în dreapta și le zic celorlalți că o iau în dreapta. Au zis bine și au venit după mine. Nu exagerez, dar cred că au trecut 3-4 km fără a avea marcajul concursului. Am ajuns la intersecția cu maratonul și de acolo au apărut benzile roșii pentru maraton. Urma o urcare destul de lungă dar cum pierdusem destul timp, am alergat-o aproape integral.

Încă 6 km…

Ajung în vârf și de acolo urmează numai coborâre. Îmi spune Andrei că tipul din față nu are mai mult de 2 minute. Am dat drumu la picioare încercând să îl prind. Coboram tare și simțeam cum cvadricepșii se încordau la fiecare pas. Dar nu mai conta, știam că îl pot prinde și am accelerat . Pulsul era destul de ridicat dar ma simțeam bine. Pe ultimii 400-500 de metri îl văd în față. Încerc să accelerez dar nu pot mai mult. Mă vede și el…

Am ajuns la finish cu câteva secunde în urma lui. A ieșit un loc 4 la general și 2 categorie. Mi-a plăcut traseul, peisajele, oamenii. Vremea a ținut și ea cu noi.

La sfârșit îi explic organizatorului că pe traseu lipsesc marcaje, mai ales la unele intersecții, probabil le-a luat cineva. Îmi spune că e imposibil, că a trimis oameni dimineața să marcheze bucla aia de la semi. Aflu mai târziu că voluntarii au ajuns să marcheze mult prea târziu, după primii de la semi.

Anul viitor vreau să încerc și traseul de maraton. Îmi place zona!

 

 

Comments (2)

  1. Hey! In cazul in care te referi la mine la partea cu ‘a trimis oameni dimineața să marcheze bucla aia de la semi’ am zis ca au fost oameni care au verificat traseul. In aceasi discutie iti explicasem cum eu am fost la marcat bucla de semi cu o saptamana inainte.
    Sunt sigura ca anul viitor o sa iti placa super mult traseul de maraton.

    1. Heyy, Mada.
      Abia astept sa alerg si traseul de maraton 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *