“Ai alergat la atâtea concursuri și încă mai faci greșeli de începător?”

Duminică, 30 aprilie, a avut loc prima ediție a concursului Piatra Mare Trail Running. Un Vertical greuț cu un traseu foarte fain. Nușu și Alex au făcut treabă bună și totul,  de la ideea traseului până la marcaj și poziționarea voluntarilor, a ieșit ca la carte. Când oameni care iubesc și respectă muntele inițiează anumite proiecte, fie ele de alergare montană, ski sau ecologizare, știi sigur că totul este bine calculat și pus la punct… Acesta este motivul pentru care am ales să mă înscriu la Piatra Mare Trail Running.

Învățăm din greșeli

În fiecare zi ne lovim de bariere, sărim obstacole și învățăm din greșeli. Trebuie doar să recunoaștem că am greșit și suntem gata să reparăm greșelile făcute… Abia atunci putem spune că am evoluat și suntem mai înțelepți decât ieri.

Am dormit mai mult decât trebuia și cele 2 ore, timpul de la ultima masă până la start, s-au transformat într-o oră. Prăjesc câteva felii de pâine pe care le ung cu unt și miere  le mănânc în grabă, curăț și un ou fiert pe care îl tai în patru și gata micul dejun. Pe moment nu mi-am dat seama dar aveam să plătesc pentru schimbarea meniului și acel ou nevinovat avea să devină dușmanul meu.

Începe verificarea  echipamentului obligatoriu și la ora 10 se dă startul. Se pleacă destul de tare și toată lumea încearcă să ia avans până la intrarea în pădure. Era umezeala mare în aer și deja începea să îmi fie cald și să transpir. Simțeam stomacul destul de greu și o stare nașpa pune stăpânire pe mine. “Din nou??” îmi spun în gând. Oricât de calm încercam să rămân parcă tot mai mult mă enervam. Nu îmi dădeam seama de la ce face figuri stomacul și încercam să trec peste disconfort  împingând mai tare în bețe… Dar degeaba, concurenții mă întreceau și cu greu am ajuns la Cabana Piatra Mare. 1h:04 min până la cabană… mai prost ca la antrenament .

Mă simțeam mai bine

La cabană iau câteva felii de lămâie și beau un pahar de apă apoi îi dau înainte. Sentimentul de greața a mai trecut și mă simțeam mai bine. Am început să accelerez în speranța că reușesc să mai scad din timpul prost până la cabană. Mai întrec câțiva concurenți pe coborâre și apoi începe urcarea spre vârf. Pepi și cu Dragonu sunt în față așa că accelerez și până pe vârf îi prind și îi dăm împreună la vale. Găsesc o porțiune bună în care să depășesc și dau drumu’ la picioare.

Ajung la cabană în 2h:08 min(clasamentul îl găsiți aici . “Pe final a înviat Adelin” îmi spune Pepi. O cursă frumoasă cu o vreme perfectă pentru alergat și un traseu fain. Ce am învățat eu din experiența asta: 1– Niciodată să nu subestimezi un ou. 2—Niciodată să nu încerci un meniu nou înaintea cursei… Lucru pe care îl știam dar a trebuit să îmi fie reamintit.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *