Ne naștem diferiți, trăim și-apoi murim
În viață avem dreptul s-alegem ce dorim
Pornim pe drumul nostru, un drum de gelozie
Care de multe ori duce la nebunie

Ne comparăm cu alții, tânjim la viața lor
Fără să ne dăm seama că ei au alt decor
Ne punem ținte-nalte și luptăm pentru ele
Dorim apreciere, lauri, cuvinte grele

Întâlnim oameni buni care-i facem prieteni
Iubim prezența lor, dar venim cu-antidoturi
Avem un etalon ce zace-n mintea noastră
Sădit cu nebunie-n-a inimii fereastră

Și uite așa ajungem să facem comparații
Să vrem a schimba lumea, să ne-avem toți ca frații
Uităm ce-i important, uităm s-apreciem
Uităm că suntem unici, uităm să-ncurajăm

Ți-e dragă o persoană, te simți bine cu ea?
Te face să zâmbești, îți ia povara grea?
Nu încerca s-o schimbi dupa-al tău etalon
Posibil să te-nseli, să faci din om, neom

Poate nu e ca mama și nu gătește bine
Dar ea își dă silința și-o face pentru tine
Apreciază-i munca, spune-i cuvinte bune
Și nu uita un lucru: e unică în lume

Poate nu e bărbatul ce l-ai văzut în tata
Și nici frații mai mari ce și-au crescut surata
Dar dacă te iubește și-are grijă de tine
Simte-te onorată; puțini ca el, știi bine

Nimeni nu e perfect și nici nu o să fie
Dacă-am fi toți la fel ar fi monotonie
Ne-am plictisi teribil, viața n-ar avea sens
Nu ar mai fi nici cearta, nici sărut nebunesc

Iubit, amic, prieten sau orice cunostință
Acceptăi fix așa: cu propria lor ființă
Nu încerca să-i schimbi, te chinui în zadar
Lupul își schimbă părul, dar năravul mai rar 🙂

Versuri: Adelin Udeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *