Traseu: – Sâmbătă: Muchia Albota
– Duminică: Creasta Vârtopel – Arpășel și Muchia Buteanu
Perioada: 19-20 august 2017
Echipa: Cojo si eu
Echipament: Coarda 50 metri, 6 bucle, 3 annouri, hamuri, căști, dispozitiv de filare/rapel

Cu 3 săptămâni în urmă plecam la drum, cu două fete(Cătălina și Simona), spre Muchia Albota. Canicula și lipsa apei ne-a făcut să ne retragem din Curmătura Albotei și să coborâm în valea Arpășelului.

Weekend-ul trecut am spus pas la 2×2 și am ales părțile mai sălbatice ale Făgărașului. Fiecare munte are părțile lui sălbatice în care pune ce are mai frumos. Planul era făcut pe doua zile: Sâmbătă muchia Albotei și duminică urma să încercăm Vârtopel – Arpășel cu coborâre pe muchia Buteanu. M-am documentat, am citit câteva jurnale, suficient cât să nu merg pe un tărâm total necunoscut. Despre muchia Albotei nu prea erau multe informații. Am studiat harta și am văzut că pe ambele picioare ce urca în Furca Albotei apare câte o potecă ce duce sus în creastă.

Poteca

Prima dată, cu fetele, am bălăurit pe piciorul Buchinoaia și până la urmă am traversat marea de jnepeni și am ajuns în piciorul Prislop. Acum am plecat de jos cu gândul să prindem poteca ce urcă în furca Albotei pe piciorul Prislop. Găsim poteca și după  ce mergem 30-40 minute pe ea, găsim un marcaj punct albastru. Era foarte bine marcat și nu era șters sau abia să se vadă. Scoatem harta să ne uităm de unde vine și unde duce, dar nu îl găsim pe hartă. Mergem o bucată pe el și apoi vedem că se lasă pe un picior ce cobora spre valea Arpășelului. Lăsăm marcajul în urmă și ținem muchia ce urca spre marea de jnepeni și afine din Furca Albotei.

Poteca când se pierde, când se vede foarte bine. Ținem direcția și ajungem în afiniș… un ocean de afine. Am mâncat ca sparți și am continuat așa până La Vârteje… poteca merge prin mijlocul afinelor. Eram bine cu timpul așa că nu ne grăbeam. Mergem agale cu ochii cât cepele încercând să vedem cele mai cărnoase afine. La un moment dat ne-am săturat și am început să mărim pasul. Ne oprim în curmătura Albotei și admirăm peisajul estic al Făgărașului. Stăm în jur de 15 minute. Doamne câtă frumusețe. Savuram din plin profilul muchiilor nordice, Vistea și Moldoveanu, apoi ne întoarcem și privim spre Lăițel, Negoiu și creasta Fierăstrăului.

Albota Sălbatică

De aici începe Albota Sălbatică, partea mai cățărabila din muchie. Ne bucuram ca niște copii și începem să facem manevrele necesare: cățărăm, descățărăm, ocolim. Facem echilibristică pe muchia ascuțită și privim cu teama spre norii negri ce se adunau deasupra noastră.

Echilibristică

Singur în furtună

Albota Sălbatică

Finish muchia Albotei

Ajungem în creasta Vârtopel  – Arpășel și începe să picure puțin. Nu riscăm să ne prindă ploaia pe creastă așa că îi dăm la vale pe un vâlcel. Se zărește o urmă de potecă și mă gândesc că e posibil să fie o variantă de retragere. Aproape de intrarea în banda roșie,traseul de creastă, găsim un piton de care este prinsă o cordelină ce are rolul să te  ajute la trecerea unui pas mai greuț. Ajungem în potecă și mergem să căutăm apa. Găsim un izvoraș ce ieșea din stancă, ne umplem sticlele și pornim spre refugiul Fereastra Zmeilor.

Somn de voie

Pentru a avea un bagaj cât mai ușor, nu am mai cărat primus și am luat mâncare uscată(biscuiți , batoane,mere, pere ). Lăsăm bagajele, ne dezechipăm și scoatem mâncarea hotărâți să ne săturăm. Dar cum pe munte oamenii sunt buni și sufletiști, un cuplu aflat în refugiu s-a oferit să ne ofere câte o ciorbă caldă. Păi poți spune nu? Noi nu am putut. Mai stăm cu ei la povești și la ora 9 ne băgăm la somn.

Creasta Vârtopel – Arpășel

Dimineața mâncăm banană cu biscuiti si o sticlă de iaurt. Luăm hamurile pe noi si plecăm spre Fereastra Zmeilor de unde urma sa intrăm în creasta Vartopel – Arpasel, varianta E-V. Se urcă în stanga pe iarba și în câteva minute ajungem în creastă. Vremea era perfecta, cerul senin și un vânt rece ne ferea de căldura soarelui. Ajungem pe cel  mai înalt vârf din creastă: Vf. Vârtopel (2385) unde facem și primul rapel. Rapelul nu este unul greu și terenul este destul de bun încât să îl cobori pe picioare, dar grohotisul de pe el este destul de incomod. Ajungem la șaua în care am fost cu o seara înainte, saua de sub varful Fântâna, și continuăm pe creastă spre vârful lui Adam, este destul de evident având două bucăți de fier beton înfipte în varf.

Rapel de pe Vârful Vârtopel

Vârful lui Adam

Ajungem la baza urechii Estice și intram, practic, în zona considerată cea mai grea din creasta Vârtopel – Arpășel . Cățărăm urechea estica , Aurel vrea sa mearga cap coardă și ajunge cu bine sus unde mă filează. Rapelul de pe urechea estica începe cu un pasaj mai incomod, o surplomba, apoi este lejer și ne duce în Spintecătura Iepurelui, la baza urechii Vestice.

Rapel de pe Urechea Estică

Din acest sens, urechea vestică este foarte ușor de cățărat și ne ajutăm de un cablu ce ne duce până în vârf(pentru siguranță am prins zelbul de acel cablu). Coborâm urechea vestică din două rapeluri. De aici creasta se contureaza frumos cu muchii ascuțite de care ne tinem în timp ce picioarele traverseaza praguri de iarba.

Vârful Portiței

Ajungem pe Vârful Portiței și la rapelurile finale. Aici era cât p-aci să cățărăm înapoi pe coardă. Nu mai știam exact în ce direcție se afla a doua stație de rapel, chiar dacă citisem într-un jurnal, așa că după câteva căutări am decis, cu Cojo, să coborâm puțin spre nord, pe un valcel. GRESIT!!! Pe partea nordică este un hau și trebuie să ai coarda destul de lungă pentru a ajunge jos dintr-un rapel. Ne-am întors și am încercat pe o muchie ce mergea spre vest. Am ratat o stație de rapel dar am ajuns la următoarea(la 2-3 metri de nodul final al corzii). Se coboară destul de greu și am stat cu ceva teamă să nu mă tragă coarda spre hăul din partea nordică. Se ajunge pe un prag de stâncă unde sunt 3 pitoane și o stație de rapel. De aici am mai dat două rapeluri(mergea doar unu).

Am ajuns în Portița Arpășelului și de acolo am mers pe muchie până pe Vârful Capra. De sus, de pe muchie, se vedeau foarte bine stațiile de rapel și direcția primului rapel:  Sud – Vest. Ajungem pe Vânătarea lui Buteanu, facem câteva poze, admirăm peisajul și îi dăm la vale pe muchia Buteanu. O muchie foarte faină și îngustă ce îți testează echilibrul. Ajungem în șaua Netedu și de acolo ținem muchia în speranța că vom găsi traseul marcat cu punct galben ce duce la Păstrăvăria Albota. Traseul apare doar pe hartă, în teren este o mare de jnepeni imposibil de trecut. Urmăm banda albastra ce duce spre Bâlea Cascadă și ieșim la șosea. Cum de fel sunt norocos și găsesc repede mașini la “ia-mă nene”, am găsit imediat un cuplu de străinezi ce ne-au dus până la intersecția cu Albota și de acolo, la nici 5 minute, a mai oprit o mașină și ne-a dus până la Păstrăvărie.

Vârtopel – Arpășel

Lacul Capra

Magic

Muchia Buteanu

Sfârșit

A fost o tură reușita ce a ieșit conform planului de acasă. Am prins o vreme superbă și peisaje de vis. Iubesc munții… Iubesc Făgărașul 🙂

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *