Vremea nu se anunță prea bună în munții înalți. Făgărașii erau bătuți de vânt și ninsoare. Zăpada proaspăt așternută nu prea prezenta încredere. Dar nici acasa nu puteam sta. Îl sun pe Matei și hotărâm să facem o tură prin abrupturile Bucegilor. La 8 dimineața ne întâlnim în gara din Busteni: Matei, Bogdana și cu mine. Lăsăm mașina la căminul alpin și pornim spre intrarea în valea Seaca a Caraimanului.

Începem să urcăm pe firul văii și totul, absolut totul, dispare. Nu tu aglomerație, nu tu miros de oraș, nu tu griji, doar bucurie și voie bună.  Am fost de câteva ori pe Seaca Caraimanului și de fiecare dată am prins-o udă. De data asta am crezut că am nimerit pe albia unui râu. Pur și simplu curgeau șiroaie de apă. Ne-am udat instant la mâini dar am continuat să urcăm. Săritorile erau ude și fiecare pas trebuie făcut cu atenție.

Trecem cu bine de săritori și ajungem în poiană. Tinem firul din dreapta și îi dăm tot în sus (în stânga e valea lui Zangur). Tot așteptam să dăm de zăpadă și să scăpăm de stânca udă. Dar am continuat să cățărăm în amonte și să înfruntăm furia apei :))

Trecem de săritoarea prelucie și începem să dăm de zăpadă. Nu era cea mai buna zăpadă, dar pioleții și colțarii se bucurau de ea. Bogdana, foarte curajoasa de fel, mergea înainte. Fiind ușurică, zăpada nu se rupea cu ea și înainta foarte bine. Când treceam eu cu Matei, mai prindeam câte un pod în zăpadă și rămâneam prinși în pioleți.

Ajungem la intersecția cu Vâlcelul Mortului și ținem dreapta prin Hornuri. Găsim prize bune la piolet și reusim să trecem săritoarea fără să asiguram. Încet, încet, ploaia se transformă în lapoviță și apoi în ninsoare. Ceața a fost cu noi încă de la intrarea pe traseu și a rămas fidelă până la sfarșitul turei. Ajungem la ultima săritoare mai grea… udă, fără prize și cu chef de glume. Scotem coarda și asigurăm. Stăm 10 minute și ne uităm la ea încercând să găsim o rută mai ok. Matei pleacă primu’ și după ce se chinuie puțin, ajunge sus și regrupează. Bogdana reușește să treacă de pasul greu și ajunge la Matei.

Primesc coarda, fac nodul și dau semn că sunt gata de plecare. Săritoarea este puțin în surplombă, ceea ce o face mult mai faină. Găsesc câteva prize mici în care fixez colțarii și mă ridic. Scormonesc puțin zăpada în căutarea de prize pentru piolet. Văd una bună, dar este prea sus. Pioletul din mâna stângă stă bine într-o crăpătură, împing piciorul stâng în perete, mă ridic și găsesc o priză bună pentru pioletul drept. Ajung la Matei și în timp ce strânge coarda, trec și de ultima săritoare și ajung la fereastră.

Un traseu fain cu multă cătărare la mixt. Am ajuns la cruce ne-am odihnit puțin și am pornit spre Jepii Mici. Ceața acoperea soarele ce apunea pe crestele Făgărașilor.

Am ajuns la ora 15:30-45 în platou și la ora 20:00 în Busteni. Valea în sine ne-a luat 6h:30 minute. Am avut o semicoardă de 40 metri, 6 bucle echipate, 4-5 annouri, colțari și pioleți tehnici fiecare. Casca este obligatorie pe un traseu de abrupt.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *