Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte
Spune un vers din imnul ce-l cântăm printre șoapte
Un imn ce cântă-n strofe a țării nemurire
O istorie scrisă în război și iubire

Aveam păduri întinse, acum au dispărut
Aveam vârfuri înalte ce-n poteci s-au pierdut
Râsul înca știa ce-nseamnă să ai frați
Ursul era sălbatic fără-a umbla prin saci

Avem țară frumoasă, păcat că-i locuită
De-o specie ciudată și fără nici o frică
Ce construiește-orașe și mall-uri în neștire
Fără-a iubi pădurea cu a ei coroană vie

Copii au uitat ce-nseamnă sacrificiu’
Totul li se cuvine, munca este un viciu
Părinții se împart între locuri de muncă
Ca puiul s-aibă tot și dorul să nu ducă

Tata pleacă la muncă în alte țări străine
Mama rămâne acasă sperând că va fi bine
Familii destrămate despărțirea aduce
Copii cu bani și bunuri dar cu sufletul rece

Noi te-am rănit, da noi, cei ce te locuim
Ce știm doar să distrugem și nu înlocuim
Te stoarcem de resurse, te biciuim cu-asfalt
Fără a știi ce-nseamnă cuvântul cumpătat

Dar tu rămâi frumoasă orice s-ar întâmpla
Și-n inima naturii găsesc comoara ta
Un lucru să nu uiți, tu țara mea de dor:
Te-am iubit, te iubesc și-o fac pân-am să mor

Versuri: Adelin Udeanu
Poza:Calimani

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *